Mănăstirea Comanca de la Băile Olăneşti, un loc plin de legende!  

 

Situată pe un vârf de deal, pe drumul ce urcă spre munţii Căpăţânii, pe valea râului Olăneşti, Mănăstirea Comanca se înalţă semeaţă, zidită în anul 1736 la îndemnul episcopului Climent, cu cheltuiala vornicului Preda Bujoreanu şi a preotului Teodor din Olăneşti. Hramul mănăstirii este „Toţi Sfinţii”.

O legendă vie de la Mănăstirea Comanca a fost prezentată se pare pe zidul pronaosului, însă inscripţiile de acolo au dispărut în timp. Bătrânii satului încă îşi mai aduc aminte că schitul a fost întemeiat după ce o boală nemiloasă i-a răpit copiii vornicului Preda Bujoreanu. Astfel că, el s-a gândit că dacă Dumnezeu i-a dat această cruce de purtat să se călugărească. Întreaga poveste era scrisă, aşa cum spuneam, pe peretele de nord din pronaosul bisericii, acolo unde ctitorul Preda Bujoreanu era pictat stând cu mâinile în sus de durere, îmbrăcat în haine de mirean şi era oprit de două femei, probabil soţia şi una dintre fiice, să meargă la mănăstire.

Însă, de-a lungul timpului biserica a fost reabilitată şi deşi s-a păstrat într-o mare măsură înfăţişarea originală, totuşi, pisania (PISÁNIE, pisanii, s. f. Inscripție sculptată în piatră, în lemn, în metal, pictată etc. pe lespezile unor morminte sau deasupra ușii principale la intrarea într-o biserică, în care sunt consemnate datele privind hramul, donatorul, ctitorul, meșterul, data ridicării etc.) ei, cioplită în piatră, nu s-a păstrat. Totuşi, conţinutul acestei inscripţii a fost însă descoperit de istoricul Constantin Bălan pe un vechi manuscris, datat 31 august 1736, şi sună astfel:

„Sfântul Schit Comanca este făcut de răposatul Pahomie eromonah Bojoreanul şi de Teodor eromonah şi de Grigorie eromonah, cu leat 7244; hramu Tuturor Sfinţilor. Are şi ca patru zile de arătură. Au mai dat preosfiinţia sa Climent odoarăle sfintei biserici, adecă un antimis, un triod, un mineiu, un molitvelnic, o liturghiie, o psaltiirie, un catavasieri, ca în veci să pomenească,”

În incinta schitului Comanca a funcţionat şi o şcoală de grămătici ale cărei ruine au fost găsite cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate aici. Tot cu ocazia acestor săpături s-au descoperit ruinele morii, fiindcă schitul avea iaz şi o moară care a funcţionat până în 1945.

Monumentul a trecut între anii 1997 – 2007 printr-un amplu proces de restaurare, i s-a adăugat actuala clopotniţă şi a fost resfinţit de Arhiepiscopul Gherasim Cristea, pe 22 iunie 2008, de praznicul Tuturor Sfinţilor. Turiştii şi pelerinii care ajung la Olăneşti se pot bucura, astfel, de întâlnirea cu o veche vatră de rugăciune redată cultului.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s