Consumatorul abandonat: bătaia de joc legalizată în piața de energie

În România, relația dintre consumator și furnizorul de energie electrică a devenit un exemplu clasic de abuz legalizat. Deși trăim într-o economie care se pretinde liberalizată, realitatea este că puterea rămâne concentrată în mâinile companiilor, iar instituțiile statului – cele menite să apere cetățeanul – au devenit spectatori indiferenți la suferința contribuabilului.

Totul se rezumă la o frază pe care consumatorul o aude obsesiv: „Ne cerem scuze pentru întârziere, motivul este implementarea unor modernizări tehnice.”

Sună frumos, tehnic, justificabil. În realitate însă, este o formulă de acoperire pentru haosul intern și lipsa de responsabilitate. Dacă o companie întârzie luni întregi emiterea facturilor, dacă schimbă unilateral coduri, proceduri, sau tarife, vina cade invariabil pe „sistem”, „aplicație”, „modernizare”. Între timp, cetățeanul este cel care trebuie să suporte consecințele – facturi uriașe venite din urmă, penalități, confuzii, și ore pierdute cu telefoane și sesizări.

Instituțiile care tac și aprobă

Când consumatorul apelează la ANRE sau ANPC, sperând într-o soluție, primește același răspuns impersonal, parcă scos dintr-un manual birocratic: „Sesizarea dumneavoastră a fost înregistrată. Vom reveni.”

Dar de cele mai multe ori, nu revine nimeni. Iar dacă totuși o face, răspunsul este o explicație tehnică, menită să justifice operatorul, nu să apere cetățeanul.

Așa s-a ajuns ca „drepturile consumatorului” să devină o simplă lozincă, în timp ce companiile își construiesc un confort juridic solid, ascunzându-se în spatele unei legislații complicate, pline de excepții și interpretări.

Liberalizare cu dublu standard

Deși se vorbește despre o piață concurențială, în realitate diferențele de tarif între clienți ai aceluiași furnizor nu pot fi justificate logic sau economic. Unii plătesc mai mult, alții mai puțin, fără ca cineva să poată explica criteriile exacte. Este o piață în care lipsa de transparență a devenit regulă, iar autoritățile care ar trebui să monitorizeze aceste abateri par paralizate.

Responsabilitate zero, consecințe pentru client

Să întârzii luni de zile emiterea facturilor și apoi să obligi clientul să plătească totul dintr-o dată, uneori cu TVA calculat greșit, este o formă de abuz economic. Dar cumva, în România, aceste lucruri sunt permise. Furnizorul nu plătește nicio penalitate pentru greșelile sale. Doar clientul este cel care riscă debranșarea dacă nu achită la timp.

Concluzie: o complicitate sistemică

Ceea ce trăim nu mai este o simplă „disfuncționalitate administrativă”, ci o complicitate între instituții, operatori și un sistem legislativ făcut să protejeze greșeala celui puternic.

În tot acest haos, consumatorul român rămâne singur, cu o factură în mână și cu sentimentul amar că statul, care ar trebui să-l apere, a ales tabăra greșită.

Până când autoritățile nu vor începe să sancționeze serios abaterile, să aplice despăgubiri reale și să oblige companiile să răspundă pentru erorile lor, furnizorii de energie vor continua să se ascundă în spatele legilor prost scrise și al modernizărilor „tehnice”.

Pentru ei, e o scuză. Pentru noi, consumatorii, e o umilință.