Conflict la Râmnicu Vâlcea: Sindicatele se opun reorganizării instituțiilor culturale
Decizia Consiliului Local Râmnicu Vâlcea de a unifica Teatrul Municipal „Ariel” și Filarmonica „Ion Dumitrescu” într-o singură entitate culturală municipală a generat reacții divergente în spațiul public. În timp ce administrația locală susține că măsura este necesară pentru eficientizarea activității culturale și reducerea cheltuielilor, organizațiile sindicale contestă legalitatea hotărârii și efectele acesteia asupra salariaților.
Potrivit primarului municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, inițiativa de unificare vine în urma unei analize a funcționării celor două instituții, dar și în contextul presiunilor bugetare cu care se confruntă administrațiile locale. Scopul declarat este reducerea costurilor administrative și de conducere, fără a afecta identitatea artistică a celor două structuri.
„Profilurile culturale vor rămâne distincte, iar denumirile ansamblurilor vor fi păstrate” – a spus primarul Gutău, precizând că noua structură ar putea permite o mai bună coordonare a resurselor și o ofertă culturală mai coerentă pentru publicul din Râmnicu Vâlcea.
În practică, administrația locală mizează pe faptul că o conducere unică și servicii administrative comune pot duce la o funcționare mai suplă a instituțiilor, lăsând un spațiu mai mare pentru actul artistic propriu-zis. Modelul nu este unul singular, astfel de structuri integrate existând și în alte orașe din țară, unde fuziunile au permis atât stabilitate financiară, cât și creșterea vizibilității culturale.
Pe de altă parte, Federația Națională a Lucrătorilor, în numele Sindicatului Lucrătorilor din Cultură – Filiala Vâlcea, a formulat o plângere prealabilă împotriva hotărârii Consiliului Local, ce a fost pusă pe ordinea de zi a ședinței de joi, 29 ianuarie 2026. Sindicaliștii susțin că măsura ar afecta raporturile de muncă și ar fi fost adoptată fără o consultare adecvată. Ei cer revocarea actului administrativ și menținerea Filarmonicii ca instituție publică de sine stătătoare.
Administrația locală respinge însă ideea unei „desființări” în sens negativ, argumentând că activitatea artistică nu doar că va continua, ci ar putea beneficia de o organizare mai coerentă și de o utilizare mai eficientă a resurselor publice. În acest context, disputa pare să fie mai degrabă una de viziune: conservarea unui model instituțional clasic versus adaptarea la realitățile economice și administrative actuale.
Rămâne de văzut dacă dialogul dintre părți va conduce la clarificări suplimentare sau dacă diferendul va fi tranșat în instanță. Cert este că, dincolo de aspectele juridice, miza reală este capacitatea orașului de a susține o viață culturală activă, modernă și accesibilă publicului larg, într-un cadru administrativ sustenabil așa cum încearcă municipalitatea.
