Spital județean pe marginea prăpastiei: fără doctori, pacienți trimiși la sute de kilometri. Un scenariu de coșmar pentru sistemul medical

Ne plângem adesea de problemele de la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea, de lipsa medicilor și de secții care funcționează la limită. Realitatea este însă că, în alte părți, situația este chiar mai gravă. Un exemplu clar vine de la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unitate medicală care deservește aproximativ 700.000 de oameni și care a ajuns să funcționeze, în unele secții, cu medici plătiți „la bucată”, la oră.

La Ploiești, cea mai gravă criză este pe secția de neurologie, esențială pentru pacienții cu accident vascular cerebral. Deși conducerea spitalului a scos recent la concurs cinci posturi de medici, nimeni nu s-a înscris. Mai mult, unii dintre medicii care asigură parțial gărzile, fără a fi angajați ai spitalului, cer până la 450 de lei pe oră pentru a continua activitatea. Managerul unității vorbește deschis despre o presiune uriașă asupra sistemului și despre riscuri reale pentru siguranța pacienților.

Problemele nu se opresc aici. Deficitul de personal afectează și radiologia, UPU sau oftalmologia, deși județul Prahova are suficienți medici. Mulți aleg însă mediul privat, unde câștigă mai bine, muncesc mai puțin și sunt mai puțin expuși riscului de malpraxis. În aceste condiții, spitalul de stat rămâne să acopere urgențele cu personal insuficient și suprasolicitat.

Spitalul Județean Ploiești este singurul spital de urgență din județ, iar presiunea este enormă. În perioadele aglomerate, mai ales de sărbători, UPU ajunge la peste 400 de prezentări pe zi, deși doar o treime dintre cazuri sunt urgențe reale. Problema care se regăsește și la Vâlcea, de altfel. Pentru AVC-uri și alte cazuri grave, spitalul este nevoit să trimită pacienții către unități din București sau să se bazeze pe colaborări cu spitale din alte județe, pentru că nu poate asigura permanent linii de gardă complete.

Comparativ cu Ploieștiul, la Vâlcea există probleme, dar nu la acest nivel. Sunt lipsuri și aici, însă nu s-a ajuns la situația în care medici cheie să refuze angajarea și să negocieze tarife orare de sute de lei pentru gărzi. Cazul Ploiești arată clar unde poate ajunge sistemul sanitar dacă deficitul de personal este ignorat și dacă spitalele publice sunt lăsate să supraviețuiască din improvizații.