Ne jucăm viitorul: turul II și iluzia alegerii libere!

Ne apropiem de turul II al alegerilor prezidențiale din 2025 și, din nou, trăim sentimentul acut al unei alegeri forțate, al unei opțiuni care pare să nu mai aibă nimic de-a face cu speranța sau cu proiectele de țară. Ne jucăm viitorul la sfârșitul acestei săptămâni și o facem, ca de atâtea ori în trecut, alegând nu un ideal, ci “răul cel mai mic”.

Deja-vu-ul este greu de ignorat. Am mai fost aici. De prea multe ori. Ne trezim iar în fața unei dileme care pare fără ieșire: George Simion sau Nicușor Dan? Două nume, două traiectorii diferite, două viziuni radical opuse – și totuși, pentru mulți, niciuna nu pare să inspire cu adevărat încredere. Încă o dată, nu votăm cu entuziasm, ci cu resemnare. Nu alegem un drum, ci încercăm să evităm prăpastia mai adâncă.

Și da, este o postură regretabilă. E un semn că democrația noastră, deși pare vie, e totuși în mare suferință. Că întreaga construcție politică este într-o criză profundă de încredere, de reprezentare, de viziune.

Dar, în ciuda dezamăgirii, nu putem ignora greutatea momentului. Fiecare vot contează, pentru că în ciuda neîncrederii, decizia finală va modela anii ce vin. Nu este un îndemn spre un candidat anume. Nici pe departe. Este, însă, un apel la responsabilitate. Fiecare trebuie să aleagă cu luciditate, în funcție de ceea ce vede, de ceea ce a înțeles, de ceea ce simte că este mai aproape de propriile principii.

Într-o eră în care informația este la un clic distanță, nu avem voie să fim ignoranți. Adevărul este acolo, printre rânduri, printre declarații, printre fapte. Trebuie doar să vrem să-l vedem. Să ne luăm timp să înțelegem, să comparăm, să decidem în cunoștință de cauză.

Pentru că, la final, poate că nu vom vota cu speranță, dar e esențial să votăm cu responsabilitate. Pentru noi. Pentru cei care vin după noi!