Audit devastator la Primăria Prundeni. Împrumuturi fără bază legală, lucrări contestate și sute de mii de lei care trebuie recuperați

În administrația publică există o regulă simplă: banii din bugetul unei primării nu pot fi cheltuiți după bunul plac al celor aflați la conducere. Adică bugetul local nu e buzunarul niciunui conducător de instituție vremelnic. Fiecare plată trebuie să aibă o bază legală, fiecare investiție trebuie verificată, iar fiecare leu trebuie justificat.

La Primăria Prundeni, Curtea de Conturi Vâlcea spune că exact aceste reguli au fost încălcate. Raportul întocmit recent de auditori este unul dintre cele mai severe documente de audit pe care le poate primi o administrație locală. Aceștia au emis o „concluzie contrară”, ceea ce înseamnă că, în urma verificărilor, au descoperit că activitățile analizate „nu sunt conforme, sub toate aspectele semnificative, cu prevederile legale în vigoare, iar neconformitățile sunt generalizate”.

Nu este vorba despre o simplă observație contabilă și nici despre o eroare de redactare într-un document. Raportul descrie un șir de decizii și verificări care, în opinia Curții de Conturi, au permis efectuarea unor plăți fără bază legală, decontarea unor lucrări contestate și apariția unor prejudicii pe care administrația este obligată acum să le recupereze.

Toate aceste operațiuni s-au desfășurat în perioada în care Primăria Prundeni a fost condusă de primarul Cristina Munteanu (PSD), ordonator principal de credite și persoana care, potrivit legii, răspunde de modul în care sunt administrați banii publici.

270.000 de lei au plecat din bugetul comunei fără ca legea să permită acest lucru

Cea mai gravă constatare a Curții de Conturi privește acordarea unui împrumut fără dobândă către Organizația Utilizatorilor Sistemului de Irigații Călina.

În martie 2023, Consiliul Local a aprobat, la inițiativa executivului, acordarea unui împrumut de 270.000 de lei din bugetul comunei. Motivația era aceea că organizația avea nevoie urgentă de bani pentru a-și continua un proiect privind modernizarea sistemului de irigații, urmând ca suma să fie restituită ulterior.

La prima vedere, decizia poate părea una luată în interesul comunității. Numai că, în administrația publică, bunele intenții nu înlocuiesc legea.

Curtea de Conturi afirmă fără echivoc că împrumutul a fost acordat fără existența unui temei legal.

Auditorii explică de ce: “Art. 72 reglementează acordarea de împrumuturi fără dobândă numai în situația înființării, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituții și servicii publice… Acest articol nu poate reprezenta baza legală pentru acordarea împrumutului către Organizația Utilizatorilor Sistemului de Irigații Călina”.

Mai mult, raportul arată că administrația a invocat și prevederi din Codul administrativ, însă acestea nu reglementează acordarea unor astfel de împrumuturi.

Poate cea mai importantă frază din întregul capitol este aceasta: “Hotărârea consiliului local este un act administrativ subsecvent legii și nu poate crea, extinde sau substitui un temei legal inexistent”.

Mesajul Curții este clar: faptul că un Consiliu Local votează o hotărâre nu înseamnă automat că acea hotărâre respectă legea.

Aici apare inevitabil întrebarea privind responsabilitatea conducerii Primăriei. Înainte ca 270.000 de lei să fie virați din bugetul local, cine trebuia să verifice dacă operațiunea este legală? Cine trebuia să spună că legea nu permite o astfel de plată?

Raportul nu stabilește răspunderea individuală a unei persoane și nici nu vorbește despre infracțiuni. Dar stabilește că plata a fost făcută fără bază legală, iar această constatare privește direct modul în care administrația și-a exercitat atribuțiile.

Banii au plecat, iar recuperarea lor aproape că nici nu a fost urmărită

Problemele nu s-au oprit odată cu plata celor 270.000 de lei. Curtea de Conturi a constatat că împrumutul a fost înregistrat greșit în contabilitate, fiind evidențiat direct la cheltuieli, în loc să fie înregistrat ca o creanță asupra beneficiarului.

Consecința este explicată chiar de auditori: “Împrumutul acordat a fost înregistrat eronat în contabilitate (…) fapt ce a condus la denaturarea evidenței creanței și la neurmărirea recuperării acesteia”.

Cu alte cuvinte, administrația nu doar că a acordat un împrumut pe care Curtea îl consideră lipsit de bază legală, dar nici nu a urmărit corespunzător recuperarea banilor.

La momentul auditului, beneficiarul restituise doar o parte din sumă. 36.946 de lei rămăseseră nerecuperați, iar Curtea calculase deja 79.788 de lei accesorii.Abia în timpul controlului, Primăria a corectat evidența contabilă și a înregistrat creanța.

Drumul agricol și întrebarea care rămâne fără răspuns: s-a plătit mai mult decât s-a executat?

Al doilea mare capitol al raportului privește investiția „Modernizare drumuri de exploatare agricolă în comuna Prundeni”, finanțată prin AFIR. Aici, Curtea de Conturi vorbește despre 115.880,94 lei plăți nejustificate, la care se adaugă 35.923,09 lei accesorii.

Constatarea este una tehnică, însă concluzia este ușor de înțeles: auditorii susțin că au fost decontate cantități de lucrări peste ceea ce permitea documentația tehnică modificată și aprobată.

Raportul consemnează: “Au fost efectuate plăți nejustificate (…) reprezentând contravaloarea unor cantități de lucrări decontate peste limitele stabilite prin documentația tehnică modificată și aprobată, fără corespondență integrală în execuția din teren și fără a fi confirmate prin documentele de recepție la terminarea lucrărilor”.

Aceasta este una dintre cele mai serioase concluzii din întregul audit. Nu vorbim despre diferențe de câțiva metri pătrați sau despre o eroare de calcul minoră. Curtea spune că lucrările plătite nu sunt susținute integral nici de documentația tehnică și nici de recepția finală.

Mai mult, verificarea în teren efectuată în timpul auditului a scos în evidență alte probleme. Auditorii notează că lățimea acostamentelor nu a putut fi măsurată complet din cauza vegetației, însă procesul-verbal întocmit atunci a fost semnat inclusiv de proiectant și de dirigintele de șantier.

Trei documente, trei dimensiuni diferite pentru aceeași lucrare

Poate cea mai surprinzătoare parte a raportului este cea referitoare la documentația tehnică. Într-un document, acostamentele apar cu lățimea de 0,25 metri. În alt document apar cu 0,50 metri. În referatul proiectantului apare o a treia variantă: 0,375 metri.

În schimb, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu consemnează deloc aceste elemente, limitându-se la lungimea drumului și lățimea carosabilului.

Într-o investiție publică de milioane de lei, astfel de neconcordanțe nu sunt detalii fără importanță. Tocmai de aceea Curtea de Conturi Vâlcea nu se oprește la prejudiciul identificat pe eșantionul verificat.

Auditorii recomandă extinderea verificărilor pentru stabilirea întregii întinderi a prejudiciului, ceea ce înseamnă că suma de aproape 116.000 de lei nu este considerată neapărat prejudiciul final.

Încă o plată nelegală. De data aceasta dintr-un calcul greșit

Raportul mai identifică o abatere care, luată separat, pare minoră, dar spune multe despre modul în care au fost verificate documentele înainte de efectuarea plăților.

În cazul ajustării prețurilor materialelor de construcții, Primăria a utilizat un indice statistic diferit de cel prevăzut de legislație și de contract.

Rezultatul: 4.822,44 lei plătiți nelegal și 2.362,99 lei accesorii. Curtea spune că eroarea putea fi evitată printr-o simplă verificare a modului în care fusese calculată ajustarea solicitată de constructor.

Este încă un exemplu în care mecanismele de control intern ale Primăriei Prundeni nu au funcționat așa cum ar fi trebuit.

O investiție de aproape șase milioane de lei care nici măcar nu apare corect în patrimoniul comunei

După finalizarea drumului agricol, administrația locală trebuia să actualizeze inventarul bunurilor din domeniul public. Nu s-a întâmplat.

Curtea de Conturi arată că hotărârea prin care se făcea această actualizare a fost ulterior revocată, iar valoarea investiției nu mai este reflectată corespunzător în patrimoniul comunei.

Poate părea un simplu detaliu administrativ, însă inventarul domeniului public este documentul oficial care arată ce bunuri deține o comunitate și ce valoare au acestea. Dacă evidența nu este corectă, nici patrimoniul public nu mai este administrat corespunzător.

Primăria a acceptat concluziile Curții de Conturi

Un aspect care nu trebuie trecut cu vederea este reacția administrației locale după finalizarea auditului. Potrivit raportului, reprezentanții Primăriei Prundeni au transmis Curții de Conturi că sunt de acord cu proiectul raportului și că „nu au puncte de vedere divergente față de constatările și recomandările formulate”.

Este un detaliu important. Administrația din Prundeni nu a contestat constatările auditorilor și nici nu a susținut că acestea ar fi greșite.

Când apar atâtea nereguli, explicația nu mai poate fi doar „o eroare”

Un primar nu întocmește personal fiecare situație de lucrări și nici nu calculează fiecare ajustare de preț. Dar conduce instituția, este ordonator principal de credite și răspunde de modul în care funcționează aparatul administrativ.

De aceea, atunci când Curtea de Conturi identifică un împrumut fără bază legală, plăți considerate nejustificate, controale interne care nu și-au făcut treaba și recomandă recuperarea unor prejudicii de sute de mii de lei, criticile nu mai pot fi puse exclusiv pe seama unor funcționari sau a unor simple greșeli tehnice.

Raportul descrie un mod de administrare în care filtrele de legalitate nu au funcționat eficient, iar responsabilitatea managerială aparține conducerii instituției.

Nu este rolul Curții de Conturi să stabilească vinovății penale și nici raportul nu face acest lucru. Dar este rolul ei să spună dacă banii publici au fost cheltuiți cu respectarea legii. În cazul Primăriei Prundeni, răspunsul este unul categoric: “Subiectul auditat nu este conform, sub toate aspectele semnificative, cu prevederile legale în vigoare, iar neconformitățile sunt generalizate”.

Este una dintre cele mai dure concluzii pe care le poate primi o administrație publică. Iar dincolo de limbajul tehnic al auditorilor, mesajul este simplu: atunci când gestionezi bani publici, nu este suficient să invoci interesul comunității. Fiecare decizie trebuie să respecte legea, iar atunci când acest lucru nu se întâmplă, nota de plată ajunge, în cele din urmă, tot la contribuabil.