AUR și USR la Vâlcea sau când alternativa dezamăgește

La Vâlcea, AUR și USR sunt două partide pe care nu mi-aș irosi votul. Două partide despre care se presupune că sunt alternative la vechile și blamatele formațiuni politice! Și nu, personal nu simpatizez cu alte partide – să nu vă imaginați vreo pasiune ascunsă pentru alți politicieni. Dar când văd cu cine ne-ar „reprezenta” în Parlamentul României aceste două formațiuni, îmi vine să cred că alegătorul e mai degrabă invitat la un spectacol de circ decât la un act democratic.

Să începem cu AUR, unde pe locul I pentru Camera Deputaților îl găsim pe Nicolae Mândrescu. Un politician de tip… să-i zicem „surpriză”. Omul pare să aibă un vocabular atât de limitat încât probabil ține un dicționar lângă el pentru orice propoziție mai complicată și pare să considere gramatica o formă de tortură medievală. Dacă ai curajul să-i urmărești un discurs – efort ce merită medalie – vei descoperi un amestec fascinant de pauze lungi și greșeli de exprimare. Serios acum, cum să ai pretenția să faci legi, când obosești dacă legi două propoziții coerente?

La Senat, AUR vine cu un personaj pe care nici măcar Google nu-l cunoaște prea bine: Dumitru Spau. Omul e atât de “vâlcean” încât probabil abia acum învață cum se ajunge din Râmnicu Vâlcea la Călimănești. Dar, hei, are o calitate esențială: se învârte în cercurile lui Simion. Și asta e suficient, aparent, pentru a primi un loc fruntaș pe liste. Problema e că, dacă îl votăm, probabil ultima dată când îl vedem va fi în ziua alegerilor. Parașutat de la centru, Spau nu are niciun interes să ne reprezinte în Parlament.

Și ajungem la Andrei Gheorghiu de la USR, un fel de „no name local” transformat acum câțiva ani în lider de partid. Gheorghiu, căruia i-a plăcut timp de patru ani să fie viceprimar al Râmnicului mai mult cu numele decât cu faptele, a reușit să transforme organizația locală într-o adevărată asociație familială. Despre Gheorghiu se aud multe la bursa zvonurilor și nimic de bine. Se vorbește despre “bulevard”, bani ai membrilor irosiți în stil mare, chefuri “dezmățate” prin sediul de partid și multe altele. Nimic de bine după cum spuneam!

Și atunci, ce să fac? Să-mi irosesc votul pe astfel de candidați? Mulțumesc, dar aș prefera să rămân spectator la această parodie politică. Dacă aceasta este alternativa pentru a nu acorda votul vechilor partide, atunci…