INTERVIU – Senatorul Andra Bică: “ISJ Vâlcea repartizează posturi acolo unde e <convenabil>, dar nu acolo unde e nevoie!”

Deși numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) a explodat în ultimii ani, școlile speciale din România continuă să funcționeze cu personal insuficient. La CSEI Băbeni, din județul Vâlcea, lipsurile sunt atât de mari încât actul educațional e ținut în viață mai mult prin efortul cadrelor decât prin sprijinul autorităților. Senatorul PSD Andra Bică a interpelat Ministerul Educației, cerând suplimentarea posturilor. Răspunsul a venit, dar problema a rămas… în curtea Inspectoratului Școlar Vâlcea, care – spune parlamentarul – a împărțit posturile acolo unde a vrut, numai unde trebuia, nu.
Reporter: Doamnă senator Andra Bică, ați adresat recent o interpelare ministrului Educației privind suplimentarea posturilor în școlile speciale, în special la CSEI Băbeni din județul Vâlcea. Ce v-a determinat să interveniți în acest caz?
Andra Bică: Situația de la CSEI Băbeni, ca și din multe alte centre de învățământ special din țară, este una care nu mai poate fi ignorată. Vorbim despre copii cu cerințe educaționale speciale care au nevoie de îngrijire, educație și sprijin adaptat nevoilor lor. Cu toate acestea, în mod paradoxal, în timp ce numărul acestor copii a crescut semnificativ în ultimii ani, numărul de cadre didactice și personal auxiliar rămâne subdimensionat. În cazul CSEI Băbeni, solicitarea era cât se poate de argumentată – 21 norme didactice, inclusiv un post de director adjunct, și 16 norme nedidactice. Nimic în plus, doar ce e necesar pentru a asigura un act educațional decent.
R.: Ați primit un răspuns din partea Ministerului? Cum îl evaluați?
A.B.: Da, am primit, iar răspunsul este elegant formulat. Mi s-a spus că în 2024 s-au suplimentat la nivel național peste o mie de posturi, iar în județul Vâlcea – 61. Pare impresionant, dar dacă ne uităm unde au fost distribuite acele posturi… mai că te întrebi dacă s-a folosit vreo hartă reală a nevoilor sau doar una imaginară. CSEI Băbeni, care are clădiri în administrare, microbuze, sute de copii și un volum enorm de muncă, nu se regăsește printre „favoriți”. Probabil că Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea are un sistem propriu de prioritizare, în care nevoile reale ocupă un loc mai… periferic.
R.: Deci la ISJ Vâlcea s-a produs blocajul?
A.B.: Să spunem doar că ISJ Vâlcea pare să fi făcut împărțeala posturilor după niște criterii greu de explicat în mod logic. Sau, mai bine spus, greu de explicat fără un zâmbet ironic. Au reușit performanța să repartizeze posturi acolo unde era „convenabil”, dar nu acolo unde era nevoie. Dacă centrul de la Băbeni, cu toate justificările documentate trimise la minister și reluate în interpelarea mea, nu a fost considerat o prioritate, atunci mă întreb: ce altă unitate a fost?
R.: Ce urmează? Veți insista pe această temă?
A.B.: Absolut! Apreciez că Ministerul a răspuns și a indicat traseul administrativ urmat, dar nu pot accepta ca problema să nu fie soluționată. E nevoie de o intervenție fermă, pentru că vorbim despre dreptul copiilor cu CES la educație de calitate, dar și despre respectul față de profesioniștii care muncesc în condiții grele, cu resurse minime. Voi continua să susțin demersurile Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă Băbeni și voi solicita, punctual, reevaluarea alocării posturilor în județul Vâlcea.
R.: Un ultim mesaj pentru autoritățile implicate?
A.B.: Sper ca ISJ Vâlcea să își amintească faptul că funcționează pentru copii și pentru școli, nu în paralel cu ele. Iar Ministerul Educației – să coboare din hârtii în realitate. Copiii cu CES nu pot aștepta până când „se mai face o analiză” sau „se va reglementa printr-un alt ordin”. Ei au nevoie de sprijin acum!
R. Vă mulțumim!
A.B.: Și eu vă mulțumesc pentru oportunitate!